sâmbătă, 9 iulie 2011

Procesul lui Galileo Galilei


Procesul lui Galileo Galilei

Mistere din legenda neagră a martirului ştiinţei


Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.” Stephen Hawking

Procesul lui Galileo Galilei începea în anul 1633, ca urmare a încălcării din partea acestuia a unei dispoziţii din anul 1616 care îi interzicea predarea teoriei copernicane, doctrina conform căreia Soarele se afla în centru iar Pământul se rotea în jurul său.

Galileo Galilei

În deplin acord cu al său caracter de geniu, Galileo a ignorat importanţa dispoziţiei şi a văzut în numirea Papei Urbano al VIII-lea, un moment propice pentru ȋncălcarea acesteia. Astfel, savantul publica o carte, “Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo” (Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii) în cuprinsul căreia, sub pretextul unui dialog, lăsa de ȋnţeles afinitatea lui pentru teoria copernicană. Acest lucru şi forţarea norocului prin obţinerea unei aprobări pentru o prezentare parţială care s-a dovedit a fi de fapt o prezentare în toată regula, au atras atenţia Bisericii. Era aşadar în anul 1633 şi clericii nu intenţionau să treacă cu vederea sfidarea lui Galileo. Astfel, este chemat în faţa judecătorilor care îi aduc la cunoştinţă acuzaţia de încălcare a dispoziţiei din anul 1616, intrând astfel într-un proces disciplinar.


În ciuda legendei formate în jurul numelui savantului în cele patru secole de la moartea sa, Galileo nu a fost niciodată condamnat pentru erezie şi nici teoria copernicană nu a fost declarată vreodată eretică. Se considera doar că aceasta nu era în acord cu Scriptura şi se încerca ţinerea sub control a difuzării ei în mediile sociale prin cenzură. O acţiune justificată, dacă ne raportam la acea perioadă în care demostrarea faptului că Pământul se învârte în jurul Soarelui (aşa cum susţinea Copernico), era imposibilă, Biserica preferând să propovăduiască “adevărul Biblic”, în schimbul unei teorii ce a catalogat-o ca fiind “absurdă” şi ar fi putut arunca în haos atât religia creştină cât şi pe susţinătorii acesteia.


Telescopul lui Galileo

Astăzi, ne este mai uşor să ne închipuim sistemul solar, datorită tehnologiei alături de care creştem şi care ne oferă o gamă variată de imagini şi modele ale acestuia. Totuşi, nimeni nu a văzut vreodată Terra rotindu-se în jurul Soarelui, nici măcar un astronaut. De aceea, condamnarea lui Galileo, pare astăzi absurdă, dar logică în contextul acelor vremuri.

La patru secole de la moartea savantului, legenda conform căreia Galileo ar fi murit ars pe rug, este mai mult decat populară, fiind considerată chiar un adevăr istoric. Foarte probabil pentru că figura lui Galileo se suprapune cu cea a lui Giordano Bruno şi pentru că mitul Galilean ia naştere odată cu Iluminismul, lucru care ȋl face să pară un deschizător de drumuri în gândirea liberă ȋmpotriva obscuratismului Bisericii, un martir al ştiinţei şi al progresului. În realitate, pedepsele la care a fost supus savantul au constat în jurarea ne-susţinerii teoriei copernicane în indexul cărţii care l-a adus în faţa tribunalului (inclusiv trimiterea spre toate episcopiile creştine din Europa a unui volum cu jurământul) şi obligarea acestuia la rostirea săptămânală a şapte versete din Biblie (unele surse vorbesc şi de un arest domiciliar).


Joseph Nicolas Robert-Fleury - Galileo Galilei in front of the Inquisition in the Vatican 1632.
Mai mult decât atât, un detaliu puţin cunoscut surprinde pe mulţi. Galileo nu doar că nu a fost ars pe rug sau torturat, dar pe toată durata vieţii sale, acesta a fost un catolic, nemanifestând nici măcar o dată intenţia de a renega apartenenţa sa la Biserica Catolica. Şi chiar dacă nu a fost tocmai un creştin model, acesta a manifestat nevoia de a apăra credinţa creştină, dovada acestui fapt stând într- un fragment dintr-o scrisoare pe care acesta a trimis-o unui nobil francez: “alţii probabil au vorbit mai din plin şi mai consistent, dar nimeni nu este mai plin de zel pentru onoarea şi reputaţia Sfintei Biserici Mame, decât ceea ce am scris eu” – un ton exagerat, caracteristic omului Galileo Galilei, dar ȋn orice caz, o dovadă a realităţii istorice.



În anul 1981, Papa Ioan Paul al II-lea a ȋnfiinţat o comisie care avea misiunea exclusivă de a se ocupa de cazul “Galileo Galilei”. Aceasta a rămas activă timp de 12 ani, până ȋn anul 1992, nefiind scutită ȋn nici o ocazie de critici. Totuşi, ȋn cei 11 ani de activitate comisia a facut o serie de lucruri importante. În primul rând a facut posibilă deschiderea arhivelor Sfantului Scaun şi a demonstrat că ȋn realitate nu existau documente ascunse. De asemenea, secţiunea dedicată lui Galileo Galilei a fost ȋmbogăţită cu documente şi scrieri care, până ȋn acel moment, erau dispersate ȋn biblioteci şi arhive. Astfel, prima oprire ȋn documentarea cărţilor dedicate vieţii lui Galileo, este Vaticanul.

Un articol de Radu Popa
Corectură, Alina Inbrea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu