Valori culturale româneşti-Muzeul Viei şi Vinului din oraşul Hârlău  

Posted by Admin in

.
Atunci când am remarcat în oraşul Hârlǎu existenţa unui Muzeu al Viei şi Vinului am rǎmas surprinsǎ şi nedumeritǎ. Nu ştiam cǎ în aceastǎ localitate  cineva a avut ideea fericitǎ de a reconstitui o lume aparent apusǎ. Curiozitatea m-a îndemnat sǎ-i trec pragul şi astfel am avut şansa de a mǎ apropia de un tărâm ţǎrǎneasc ce exprima atât de frumos sufletul poporului român.Vǎ supun  atenţiei câteva fragmente de istorie pe care le-am imaginat, dupǎ  mai multe vizite în acest lǎcaş de culturǎ si simţire româneascǎ.

Dacǎ strǎbaţi drumul naţional 28 de la Iaşi la Botoşani, la 75  de km de reşedinţa judeţului Iaşi, ajungi într-un loc plin de istorie şi culturǎ medievalǎ, oraşul Hârlǎu. Turistul care trece prin aceastǎ localitate este cuprins de sentimentul veşniciei, nǎscut din farmecul peisajului pitoresc, din panorama colinelor şi din sufletul bun al oamenilor acestor pǎmânturi, a cǎror tradiţii şi obiceiuri par sǎ curgǎ din legende. Cineva a numit aceastǎ localitate "oraşul sub formǎ de inimǎ", locul unde prezentul cu trecutul îsi dau mâna veghind asupra aşezǎrii tǎinuite între dealurile acoperite cândva de pǎduri şi creeazǎ o oazǎ de linişte,pace sufleteascǎ, o atmosferǎ strǎveche ce poartǎ pe aripile sale imaginea vie înca a domnitorului Petru Rareş...” Hârlǎul, târgul moldovenesc de altǎ datǎ, este aşezat sub poalele strǎvechilor pǎduri de fag şi stejar din Ţara de Sus a Moldovei, pe "Drumul Tǎtǎrǎsc", ce ţine tot umbra codrilor, prin Dorohoi, Botoşani, Flǎmânzi, Frumuşica şi Deleni, pânǎ desupra târgului, apoi coborând pe apa Bahluiului la vale, spre Târgul Frumos şi vechea Cetate de Scaun de la Iaşi, iar de acolo, în jos, pânǎ hǎt departe, spre marea cea mare.”                                                         

O seamǎ de istorici susţin cǎ numele de "Hârlǎu" provine de la cumani, în limba cumanǎ  însemnând popas.  Datoritǎ ariei extinse pe valea Bahluiului, fapt care îl poziţioneazǎ într-un loc strategic, Ştefan cel Mare l-a  numit "Bahlovia". Aceastǎ denumire apare pentru prima datǎ într-o scrisoare  care  se încheie prin cuvintele:"Datum ex Bahlovia". Documentele din a doua jumǎtate a sec. al XV-lea privind Moldova dovedeau cǎ  a fost centrul de schimb, târgul şi capitala vǎii Bahluiului, adicǎ al unei formaţiuni politice locale, anterioare anului 1359."
           

În urma cercetǎrilor arheologice, s-a documentat cǎ un nivel de locuire dateazǎ din sec. al XIV-lea şi din primele decenii ale veacului urmǎtor. Hârlǎul, un vechi oraş medieval, situat în zona de contact a Pod. Sucevei cu Câmpia Moldovei prezintǎ împreunǎ cu împrejurimile sale un fond turistic foarte valoros, care te învǎluie de îndatǎ ce ai intrat în oraş, te poartǎ pe aripile trecutului, în vremea Muşatinilor, la Curtea Domneascǎ. Cele mai importante obiective turistice ale oraşului sunt reprezentate de biserica Sf. Gheorghe, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, biserica SF. Dumitru, ctitorie a lui Petru Rareş, vechea sinagogǎ, Şcoala Israelito-românǎ, iar ruinele Curţii Domneşti reprezintǎ o jumatate de mileniu de istorie scrisǎ. Printre varietatea obiectivelor istorice existǎ şi un muzeu  care dateazǎ din anul 1987, astǎzi Muzeul Viei şi Vinului. Un muzeu al vinului nu este o cramǎ, deşi aici se vor putea degusta vinuri de colecţie, vor fi expuse teascuri şi zdrobitoare, ulcele şi butoaie, putând fi admirate de turişti încǎ de la inaugurare.  Existǎ o culturǎ a vinului cu origini în sǎrbǎtorile dionisiece  legatǎ de fertilitate, viatǎ şi moarte.
        

Aşezarea  între dealuri şi coline înalte, au conferit localitǎţii condiţii climatice favorabile dezvoltǎrii viticulturii. Dimitrie Cantemir afirma cǎ "pe toate celelalte daruri ale pǎmântului le întrec cu mult viile frumoase şi mǎnoase care se întind de la Hârlǎu, Cotnari, pânǎ la Dunǎre; ba eu îndrǎznesc sǎ afirm cǎ vinul cel mai bun se face la Cotnari. El face parte din soiurie rare ale lumii şi este mai bun decât vinul de Tocai." Conform unor documente, istoricii afirmǎ cǎ prima atestare a culturii viţei de vie a fost la Hârlǎu, printr-un act dat de Petru I prin care împroprietǎrea cu doua buţi de vii mǎnǎstirea din Poiana. Într-o zonǎ atât de bogatǎ în podgorii de mari tradiţii cum ar fi: Cotnari Bucium, Huşi sau Ţinutul Vrancei, Muzeul Viei şi Vinului încearcǎ sǎ reconstituie istoria unei ocupaţii, cât şi filosofia ei. Existǎ chiar şi o legendǎ a locului pe care batrânii o povestesc şi astǎzi nepoţilor.
          
                             
Se spune cǎ odatǎ Dionysos mergea spre insula Naxos. Obosit din cauza drumului lung,  zeul se aşeazǎ pe o pajişte pentru a se odihni, dar la picioarele lui observǎ o plantǎ necunoscutǎ pe care a smuls-o  luând-o cu sine. Din cauza arşiţii puternice, Dionysos  se temea cǎ planta lui va pǎli, de aceea a ascuns-o într-un os de pasǎre gǎsit pe drum. Dar datoritǎ faptului cǎ era ţinutǎ în mâna zeului cu puteri supranaturale, planta continua sǎ creascǎ, osul de pasǎre devenind tot mai neâncǎpǎtor. Dionysos a gǎsit un os de leu în care a pus osul de pasǎre cu plantǎ cu tot, dar se întamplǎ acelaşi lucru. Planta a crescut,  osul de leu devenind şi el neâncǎpǎtor. Mergând pe drum, el a gǎsit o cǎpǎţâna de mǎgar în care a pus osul de leu cu cel de pasǎre şi cu planta. Când a ajuns la Naxos, Dionysos a sǎdit în pǎmânt planta care era viţa de vie. Aceasta crescu facând struguri minunaţi pe care zeul îi transformǎ în vin, învǎţându-i pe oameni sǎ cureţe via şi sǎ bea vinul. Legenda spune cǎ vinul din aceastǎ viţǎ cǎpǎtase însuşirile celor trei receptacule în care crescuse şi anume: cei ce au bǎut puţin din vinul oferit de zeu  au fost veseli ca pǎsǎrelele; cei care au bǎut mai mult au devenit bravi şi puternici ca leul; iar cei care au bǎut peste masurǎ au început sǎ ragǎ ca mǎgarul. Aşadar, producerea vinului şi consumul lui se înscriu într-un ciclu al vieţii cu semnificaţii mult mai bogate . Se spune cǎ vinul cel mai dulce e vinul de Cotnari. Odată,  un sol trimis de Stefan cel Mare a poposit la o familie din Hârlǎu unde a fost cinstit cu vin de Cotanri. "vinul luneca balsam, ca untedelemnul pe gâtul drumeţului obosit care plesni cu limba în cerul gurii: Aracan di mini!aista-i aiazmǎ şi 'mpǎrtǎşanie!"

Muzeul Viei şi Vinului a fost realizat de o echipǎ de muzeografi ai complexului Muzeal Moldova, dar şi arhitecţi, care au lucrat mai bine de 7 ani la restaurarea clǎdirii vechi din sec. al XIII-lea. În camerele muzeului şi la subsol sunt mai multe spaţii expoziţionale în care vizitatorii pot admira numeroase obiecte de patrimoniu strâns legate de cultura viţei de vie în Moldova. Sub impulsul curiozitǎţii, turiştii vor putea vedea în incinta muzeului hanul unde toatǎ lumea se întâlneşte la un pahar de vin, apoi este prezentat modul prin care vinul însoţeşte omul de la naştere, cǎsǎtorie, moarte si perioada premaritalǎ. Tot aici turiştii vor putea vedea toate ipostazele muncii în vie, mǎşti reprezentând duşmanii viticultorului, atelier de olǎrit deoarece vinul se bea cel mai bine  din ulcele de lut, costume populare purtate cu diferite ocazii. Astfel,în prima salǎ a muzeului este prezentatǎ naşterea, existând o seamǎ de tradiţii legate de acest eveniment în care vinul are un rol important. De la naştere şi pânǎ la moarte, vinul însoţeşte viaţa omului , ducând mai departe tradiţiile arhaice.La subsolul cladirii, muzeografii ieseni au ilustrat o cramǎ autenticǎ în care sunt expuse mai multe tipuri de butoaie de vin, diferite instalaţii prin care ţǎranii obţineau vestita licoare. Sunt expuse teascuri de vin, printre care şi cel mai vechi teasc din Moldova.

În comunitǎţile tradiţionale din Moldova, la fel ca la toate poparele a cǎror ocupaţie de bazǎ este viticultura, vinul  a fost asociat sângelui si integrat ceremoniilor şi riturilor sacre. Astfel, vinul este folosit în Bisericǎ, reprezentând materia de bazǎ în realizarea Sfintei Impartǎşanii. Potrivit legendelor, originea vinului este legatǎ de sângele ce s-a scurs din rana Mântuitorului, dar existenţa acestuia dateazǎ dinaintea creştinismului, vinul având o semnificaţie deosebitǎ atât la poporul dac, cât şi în credinţele românilor din Moldova.  

Prin caracterul sǎu profund de unicitate, Muzeul Viei şi Vinului reprezintǎ un loc special, o şansǎ pentru cǎlǎtorul aflat în trecere prin oraşul Hârlǎu  de a se reântoarce în trecut. Adevǎrat lǎcaş cultural, Muzeul este un spaţiu al reveriei, un loc în care omul este prezent peste tot.Si nu în ultimǎ instanţǎ, unicul Muzeu al Viei din S-E Europei se constituie într-un veritabil spectacol în care istoria se îngemǎneazǎ cu cotidianul atât de omenesc



Autor: Ioana Agatha Păltinel .Toate drepturile apartin autorului.

BIBLIOGRAFIE

1. Cheptea Stela, "Un oraş medieval Hârlǎu", Academia Românǎ Filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeanǎ, Colecţia Românii în Istoria medievalǎ,vol.I,p.288
2. Grigoraş N.,Ziarul Flacǎra Iaşului, "Hârlǎul şi monumentele sale", nr.6310,1966
3. Iancu Paul, Informaţii despre Muzeul Viei şi Vinului (Interviu)
4. Lişman M.Vasile "Hârlǎu(monografie)",IaşI,1972, p.150
5. Muscalu Ion,"Osândǎ şi izbândǎ(viaţa misterioasǎ a voievodului Miron Barnovschi si a zidirilor mǎriei sale)", ed. Danaster, Iasi, 2007, p.7
6. Oraşul Hârlǎu 1968-1888, Consiliul Orǎşenesc Hârlǎu de educaţie politicǎ şi socialistǎ, p.70
7. Şerbǎnescu Virginia,"La curtile Hârlǎului", ed. Militarǎ, 1977, p.157

This entry was posted on vineri, 18 martie 2011 at 21:09 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

1 comentarii

Interesant articol. referitor la "drumul tatarasc" care ar fi trecut prin Harlau, va recomand articolul http://harlau625.wordpress.com/2011/06/22/harlaul-medieval-peste-200-de-ani-un-nod-de-comunicatii-comerciale-in-estul-europei/

8 decembrie 2011, 16:03

Trimiteți un comentariu