Podul Minciunilor

Podul Minciunilor,este intaiul pod construit din fonta ,aflat in serviciu pe teritoriul de astazi al Romaniei.A fost turnat in Laubach si montat in Sibiu in anul 1859.Iniţial, potrivit cronicilor vremii podul fusese construit din lemn, Emil Sigerius menţionând la 1771 că “trecerea pe sub podul minciunilor este iluminat noaptea de trei lanterne şi păzită de trei santinele”.Pe o parte a podului se vede anul realizarii, iar pe cealalta partea emblema sasilor: doua sabii incrucisate , si deasupra lor o coroana, care simboliza la vremea respectiva, supunerea sasilor fata de regele maghiar si principatul ardealului.Elementele constitutive ale podului au dimensiuni de circa 5 m lungime și 1,6 m înălțime, iar deschiderea podului este de 10,5 m.Construit pe locul unui turn de poartă al celei de a doua incinte de fortificaţii, Podul Minciunilor care leagă cele două sectoare ale Pieţei Mici, permiţând legătura dintre Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus, este, fără îndoială locul cel mai încărcat de legendă din Sibiu.A fost numit „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor” din cauza legendei care spune că podul se va prăbuși dacă cineva va sta pe el și va spune o minciună. În tradiția orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiților ori cele ale precupețelor ce vindeau în zonă.

O veche poveste spune că un băiat, căruia îi cam plăcea să mintă, a fost plecat într-o călătorie. La întoarcere, i-a povestit tatălui său că pe drum s-a întâlnit cu un câine mare cât un cal. Auzind aceasta, tatăl i-a povestit fiului despre podul minciunilor, spunându-i că trebuie să traversezi acest pod, în ziua în care ai mințit. Numai că podul nu este un pod obișnuit: cel care a mințit, își va rupe cu siguranță un picior. Imediat, dimensiunile câinelui din povestirea copilului au început să fie mai mici...Sibiu, Sibiu Se spune ca a fost numit asa din cauza legendei care zice că podul se va prăbuşi dacă cineva va sta pe el şi va spune o minciună.

Podul Minciunilor este considerat un loc romantic, unde îşi dădeau întâlnire îndrăgostiţii, deşi pe seama acestuia circulă cel puţin patru legende una mai picanta decat cealalta.

Cea mai aproape de adevăr pare a avea la origine o similitudine lingvistică. Din cauza faptului că podul respectiv a fost primul ridicat fără piloni de sprijin, i s-a mai spus şi “podul culcat”. Ori, în dialectul săsesc “culcat” (lugenmarchen) este omonimul cuvântului “minciună”. Aşa aveau să se ţeasă ulterior tot felul de “poveşti” pe seama podului. Bătrânii locului îi atribuiau chiar şi “calităţi” umane. Ei spuneau că podul “simte” fiecare neadevăr rostit de cei care îl străbat, începe să geamă într-un mod tipic, care dă fiori, încheieturile scârţâie ameninţător iar balustrada dă impresia că va ceda în orice moment, mincinosul urmând sa se prăbuşească în gol.

O altă legendă vorbeşte despre faptul că Piaţa Mică fiind piaţa negustorilor era, pe cale de consecinţă şi cea a tocmelilor, a negocierilor. Uneori, aşa cum se întâmplă în orice troc, existau şi clienţi păcăliţi. Aceştia se întorceau cu marfa cumparată şi, în hohotele de râs ale mulţimii, îi aruncau de pe pod pe negustorii prinşi cu ocaua mică. În acest fel, aceştia nu doar că nu îi mai înşelau niciodată pe sibieni ci serveau drept pildă pentru toţi precupeţii necinstiţi.

Cea mai “picantă” legendă a podului ţinea de curăţenia trupească a tinerelor fete care îşi dădeau întălnire cu iubiţii lor, în respectivul loc. Aici se făceau jurăminte de iubire, se punea la cale viitorul îndrăgostiţilor, se făceau planuri de căsătorie, după ce, în prealabil tinerele susţineau că sunt neprihănite. Când lucrurile se întâmplau să nu stea întocmai, se spune că imediat după noaptea nunţii, miresele erau târâte de păr până pe pod, de unde erau aruncate, spre a fi pedepsite în acest fel pentru jurămintele lor mincinoase.Nu se stie daca pateau mare lucru, caci haul de sub pod e doar de doi-trei metri.

Legat de acelaşi “capitol” este şi legenda potrivit căreia cadeţii de la Academia Militară, după ce furau inimile junelor naive le promiteau întâlniri sub clar de lună, pe podul respectiv, la care însă, invariabil, ”uitau” să se mai prezinte.

Indiferent care este povestea adevarata a podului, Podul Minciunilor a ramas un loc la fel de cautat atat de sibieni cat si de vizitatorii acestui oras.Asa ca daca ajungeti vreodata pe aici, nu ratati acest faimos pod.