Scurtă istorie a muzicii sacre  

Posted by Admin in


Muzica sacră văzută ca o călătorie spirituală, poate reprezenta în cadrul ritualului religios o formă  profundă de cunoaştere sau de divertisment? Pornind de la această problematică, voi încerca în articolul de față să pun în evidenţă pe de o parte muzica-modalitate profundă de cunoaştere în bisericile ortodoxe şi de asemenea muzica-formă de divertisment în cadrul ritualurilor care au o dimensiune magică, cum sunt de exemplu ritualurile Voodoo. În continuare, voi încerca să demonstrez faptul că muzica sacră reprezintă o formă de divertisment, dar în acelaşi timp un instrument de cunoaştere spirituală, aceasta fiind un mijloc de reconiliere cu Divinitatea şi totodată o formă abstractă de călătorie spirituală, care joacă un rol important în cunoaşterea de sine.                                                                                                            

În Antichitate, omul se apropia de Dumnezeu cu ajutorul rugăciunilor cântate. Se spune că muzica sacră a apărut încă de atunci când Adam a fost alungat din Rai. Acesta a regretat mult greşeala făcută şi a încercat să-l îmbuneze pe Dumnezeu prin rugăciuni. Muzica a exprimat dintodeauna sufletul şi trăirile umane, aşa încât, se poate spune că muzica a creat o sferă între Divin şi Uman, între omul decăzut şi cel care vrea să se înalţe prin intermediul muzicii sacre până la Dumnezeu.

Înainte de toate, ţin să subliniez faptul că istoria muzicii menţionează că nici evreii, nici grecii sau egiptenii nu au cunoscut niciodată ştiinţa polifoniei armonice. Toate instrumentele de fanfară executau acelaşi sunet la unison cu grupurile corale. Astfel, noţiunea de muzică instrumentală nu a fost cunoscută până la începutul Renaşterii. 

Începuturile  muzicii sacre sunt estimate  în timpul regelui David, cel mai remarcabil poet-muzician hierosolimit. Regele David a creat primele şcoli  de muzică sacră pentru care a recrutat cei mai buni muzicieni care aveau sarcina de a acompania liturghiile Templului din Ierusalim. În “Cartea Cronicilor” se menţionează că David a format un grup de 4000 de leviţi, muzicieni profesionişi “cărora le-a încredinţat executarea acestei muzici vocale şi instrumentale foarte sofisticate”. Biblia vorbeşte de o mare utilizare a instrumentelor muzicale în cultul evreilor, ele erau folosite în temple, de asemenea la sărbătorile importante din an şi la sacrificiile pascale, precum şi în cântecul psalmilor. Astfel, se poate observa faptul că psalmii lui David reprezintă atât o formă de comunicare cu Dumnezeu, cât şi o bază importantă aflată la originea muzicii sacre.
De-a lungul timpului, creştinii ortodocşi nu au utilizat muzica instrumentală în acompanierea cântecului psalmilor. Totuşi,  muzica în bisericile creştine îşi are originea în  Sinagoga evreiască, deoarece primii creştini care s-au convertit din rândul evreilor, au adus cu ei şi cântecul de psalmi. În biserica creştin-ortodoxă, muzica instrumentală nu este prezentă, deşi aceasta era considerată de către  religiile vremii o modalitate de a alunga demonii şi spiritele rele. De asemenea, în bisericile ortodoxe, atmosfera este una sobră, favorabilă meditaţiei spirituale, iar ca tip de muzică este utilizată muzica vocală. Muzica bizantină sau psaltică, este prezentă în toate ceremoniile ortodoxe, avându-şi originea în vechii psalmi ai bisericii creştine primitive. De-a lungul timpului însă, muzica vocală din biserica ortodoxă a suferit numeroase schimbări datorită influenţei folclorului. Astfel, cântecele orotodoxe sunt diferite în fiecare ţară (România, Grecia, Bulgaria), dar originea lor este aceeaşi, la Constantinopol. Un rol principal în  timpul ritualurilor şi ceremoniilor din biserica ortodoxă este reprezentat de cor, dar dacă ştiu notele, toţi participanţii pot cânta. 
Prin urmare, se poate spune că muzica bizantină este o muzică ce dă credincioşilor necesitatea de rugăciune în comun, apropiindu-l totodată pe om de Dumnezeu. În Liturghia ortodoxă, muzica joacă un rol foarte important,  în afară de predică, rugăciunile rostite de către preot şi Crezul, totul este cântat. Probabil cea mai frapantă caracteristică muzicală din Liturghia ortodoxă, este reprezentată de imnurile bizantine care datează din secolul al IV-lea şi au structuri tradiţionale. Imnurile sunt împărţite în patru categorii: troparul (imn simplu compus dintr-o singură strofă), kondacul (imn compus din mai multe strofe), canoanele (cele mai complexe imnuri, compuse din nouă părţi), respectiv stihurile (o versiune mai tardivă a troparelor, cântate după un verset psalmic).

Raportat la Biserica Ortodoxă unde muzica vocală se constituie ca un mod de cunoaştere şi de apropiere de Dumnezeu, în Biserica Catolică accentul este pus mai mult pe divertisment, muzica instrumentală fiind cea care domină, orga reprezentând instrumentul principal. Mai târziu, s-au introdus şi alte instrumente muzicale, în marile catedrale, introducându-se şi orchestre. Muzica gregoriană a apărut înaintea muzicii bizantine, ea conţinând totalitatea cântecelor din Europa începând cu secolul al VI-lea şi până la sfârşitul secolului al XI-lea. In timpul Papei Grigorie I, o mare reformă a organizat o revizie şi o unificare a cântecelor religioase, fapt pentru care muzica creştină s-a intitulat de atunci muzică gregoriană. In zilele noastre, muzica gregoriană este cultivată doar în câteva mănăstiri catolice, de unde a ajuns chiar şi în marile săli de concert ale lumii. Este evident faptul că divertismentul joacă un rol important in această biserică, mai ales că în unele culte religioase provenite din catolicism s-au autorizat şi genuri muzicale precum folk sau rock.

Un exemplu elocvent de muzică ca formă de divertisment în cultul divin, este reprezentat de muzica evanghelică Gospel şi de muzica religioasă din bisericile din Africa. În secolul trecut, fiecare predicator avea un cor şi un şef de orchestră care îl însoţeau în campaniile misionare. Imnurile Gospel sunt compuse din opt sau şase măsuri în formă de lieduri scrise în sistemul sonor tonal. Cele mai frumoase cântece au fost scrise în perioada Clasicismului, iar la debutul secolului al XX-lea, muzica protestantă neoamericană a fost influenţată de jazz şi de muzica clasică. Astfel, a luat naştere muzica Gospel, o muzică specifică poporului african, care conţine versuri si formule ritmice dansante. Astăzi, cântecele Gospel sunt acompaniate de chitară electrică, instrumente de percuţie şi de orgă, instrument existent în majoritatea bisericilor neoprotestante.

Africanii credeau că pot domina spiritele rele prin intermediul muzicii. În Africa, muzica avea un puternic caracter magic şi de cunoaştere, vracii utilizând cântecul în ritualurile lor. În exteriorul Bisericii Creştine, există aşadar diverse culte religioase care utilizează muzica în ritualuri sacre pentru a facilita comunicarea cu Divinitatea , dar şi cu entităţile magice. Unul dintre aceste culte are la bază religia Voodoo, o religie populară africană animistă, care există cu preponderenţă în Cuba şi Brazilia, dar care este practicată de către aproape toţi ţăranii în Haiti. Pentru haitieni, Voodoo reprezintă sensul vieţii. Pe de o parte, unele aspecte atestă faptul că această religie nu este o formă de magie neagră, deoarece începutul ceremoniilor este marcat cu litanii de invocaţie creştină. In plus, în sanctuarele Voodoo sunt reprezentaţii religioase, iar unii zei tradiţionali au fost menţionaţi şi de sfinţii catolici. 


 În timpul ceremoniilor, odată cu sunetul clopotelor, practicanţii mişcă nişte păpuşi care reprezintă zeii originari din Africa. În timpul ritualului, oamenii intră în transă şi se aşează în jurul unui preot sau preotese care conduce grupul. Pe de alta parte însă, aprofundând studiile legate de această religie, ideea că Voodoo implica credinţa în magia neagră este incontestabilă. Houganii (preoţii) şi mambo(preotesele) fac ritualuri consacrate acestui tip de magie. În religia Voodoo există foarte multe ritualuri de o veritabilă complexitate, secrete şi misterioase, care îi conferă omului sărac şansa unică de a fi Zeu pentru o zi. Aşadar, se poate spune că muzica Voodoo se constituie ca o formă de divertisment în cadrul ritualului religios, dar de asemenea şi ca un mijloc de cunoaştere în ceea ce priveşte spiritul uman, Divinitatea şi cunoaşterea de sine. 

Am văzut astfel că muzica sacră este înainte de toate un mijloc profund de cunoaştere, dar că această cunoaştere se realizează mult mai uşor atunci când ea este susţinută de manifestări ale divertismentului, ca de exemplu muzica instrumentală în cultul evreilor, dar şi muzica Gospel în bisericile neo-protestante. Muzica sacra are o deosebită importanţă în viaţa omului, prin forţa sa unică de modelare a spiritului uman. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că “muzica înalţă sufletul şi îi dă aripi, apropiindu-l de Cel care l-a creat”.

Autor: Agatha Ioana Păltinel
 
Bibliografie:
 
Articole
1.Ciofu Constantin“Noi avem cea mai frumoasa muzică care redă necesitatea de rugăciune”in Lumina, 31 octobre 2009, nr 227
2. Maurice Bitter, , “Ceremonie Vaudou en Haiti”in Richesse du folklore N°15

 
Cărţi

1.Anderson E. Jefferey,”Hoodoo, voodoo and conjure”, Greenwood Publishing Group
2.Bertiaux Michael, “Voudon Gnostic Workbook”, Published by Magickal Childe
3.Chailley Jaques-profesor de istoria muzicii la Sorbona, « 40.000 de ani de muzică »-Omul descoperind muzica, Ed.Muzicală a uniunii compozitorilor din republica socialistă România, Bucureşti 1967,pag. 73-83
4.Dickson Wilson Andrew, « Histoire de la musique chrétienne – du chant gregorien au Gospel Noir-guide ilustré complet de toutes les grandes traditions de musique liturgique. »
5.Dănceanu Liviu, « Anotimpurile muzicii »-O istorie eliptică şi didactică s muzicii savante, Ed. Corgal Press Bacău, 2005 pag 46
6.Enciclopedia religiilor, traducere de Constantinescu Nicolae, pag 166-168
7.Goron Stuart, “Cartea blestemelor”-Povestiri adevărate despre voodoo, hoodoo şi deochi, Ed. Vivaldi, Bucureşti 2004, pag. 256
8.Paşcu George, “Căi spre marea muzică”, Ediţie apărută sub îngrijirea conf.univ. Melania Boţocan, Ed. Noel, Iaşi 1977, pag. 11-27

This entry was posted on duminică, 24 iulie 2011 at 17:40 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu