Vila Poetului Orb Mihail Codreanu  

Posted by Admin in




“Palid mergea pe stradă încet, cu profil de medalie, cu ochi absenţi, statuar…Îşi purta silueta dreaptă, ţinându-şi privirile în jos, în timp ce gândurile lui zburau pe căi celeste. Era  întotdeauna tire à quatre épingles(pus la patru ace): costum negru, gheată elegantă…îşi muşca uşor buzele, compunând versuri din mers, pe stradă. ”Aşa era Mihail Codreanu, poetul orb, un mare sonetist, pentru care criticii literari, scriitori importanţi ai vremii aveau o deosebită admiraţie, remarcându-i originalitatea şi singularitatea. Codreanu este cel care a consacrat câte un sonet fiecărei statui importante, fiecărui loc încărcat de istorie şi legendă, Iaşului însuşi. A trăit în mijlocul unui climat cultural efervescent şi a creat el însuşi o ambianţă propice artei şi literaturii.  La ora actuală, Mihail Codreanu este un scriitor aproape uitat, iar pentru tinerele generaţii complet necunoscut. El nu are nici măcar soarta lui Topârceanu sau a Otiliei Cazimir care scriind versuri mai accesibile, mai pe gustul publicului larg, au şansa de a fi citaţi, recitiţi, deşi ei, ca şi alţi scriitori au dispărut din manualele şcolare. Izolat în turnul său de fildeş, de pe Strada Rece, numărând mărgelele reci ale mătăniilor, marele sonetist îşi aminte înfiorat: 

“Si văd trecând prin viaţa mea pustie
   Cu relativul vieţii lor pustii...
    Si-n pragul absolutei veşnicii,
    Aştept să-mi sune ceasul lor şi mie.”

Condusă de imaginea solemnă a poetului, am pornit într-o frumoasă zi de primăvară pe urmele paşilor lui. Am ajuns pe o străduţă ascunsă, aflată pe lângă Soseaua Sărărie, unde speram să gasesc locuința poetului. Într-un final, am ajuns la  Vila Sonet, o bijuterie arhitectonică, preluând şi armonizând elemente ale stilului neoclasic românesc. Construită în 1934, vila este situată foarte aproape de centrul oraşului, puţin mai sus de bulevardul Independenţei, faţă în faţă cu un alt loc remarcabil al Iaşului, locul de întâlnire al marilor scriitori(Creangă, Eminescu, Caragiale), numit “Bolta rece”. Străjuită la intrare de doi câini mari din bronz, casa a fost construită pe locul primit de poet din partea Primăriei oraşului, drept recunoştinţă pentru meritele sale. După moartea lui Mihai Codreanu, în 1957, în această casă a continuat să locuiască soţia acestuia, Ecaterina Teodoreanu, iar când aceasta a murit, imobilul a devenit muzeu memorial. Muzeul nu cuprinde însă decât parterul casei, aşa cum a fost scris în testamentul Ecaterinei Teodoreanu şi care a rămas aşa cum a fost în vremea cât a locuit aici poetul, amintind de atmosfera caselor din prima jumătate a secolului XX. 

Colecţia muzeului cuprinde circa 700 de obiecte expuse, dintre care unele sunt de patrimoniu cultural. De-a lungul timpului, casa a păstrat forma ei originală, nefiind supusă niciunei lucrări de restaurare. Denumirea de Vila Sonet  sub care mai este cunoscută casa memorială a lui Codreanu se datorează faptului că poetul a scris  nenumărate sonete, considerand sonetul “o poezie de maximă virtuozitate”.
                              
Am părăsit Vila Sonet cu o uşoară nostalgie, gândindu-mă la acest “Homer al României”, despre care Al. A. Philippide nota: ”Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, o disciplină nouă şi o perfectă distincţie. A îmbrăcat în haină de ceremonie a sonetului o simţire adâncă şi ponderată, fără elanuri prea mari, dar în acelaşi timp fără scăderi şi fără poticniri.” Comparativ cu ceilalţi poeţi, poeziile lui Codreanu sunt  parnasiatice, clasice, dedicate unui public select, aristocrat”.  Deşi răpus de boala incurabilă la ochi care i-a diminuat vederea, el a continuat să scrie, să se dedice întru totul scrisului. Prin modul lui de viaţă simplă, cufundat mereu în visare, Mihail Codreanu rămâne unul dintre cei mai mari poeţi români, care a ştiut de-a lungul timpului să-şi mascheze durerea în spatele unor sonete vii


“Mi-s anii grei la glezne ca buştenii.
De cale lungă pasul mi-i trudit
Iar steaua mea, trecând spre asfinţit,
 Îmi stoarce-o lacrimă din colţul genei.”




Bibliografie

Codreanu Mihail-“Sonete şi aforisme”
Sevastor Mihail-“ Amintiri de la Viaţa Românească”
Informaţii primite de la muzeograful Ilie Istrati


     
         Articol semnat: Ioana Agatha. Toate drepturile apartin autoarei.

.

This entry was posted on duminică, 10 aprilie 2011 at 19:04 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu