Cu toate ca Wulfstan enumera prin decretele sale, erorile obisnuintelor stramosilor nostri indigeni, nu toti monarhii isi permiteau “luxul” de a ignora practicile “indigene”, mai ales in situatii disperate. Adoman, in cartea sa, “Viata Sfantului Columban” scrie:
“Cu aproximativ paisprezece ani de la data la care scrim, in timpul primaverii, o seceta cumplita a lovit regiunile mlastinoase…De aceea noi…ne-am consultat si am decis ca o parte din membri mai in varsta ai comunitatii, ar trebui sa mearga in jurul unui camp arat si proaspat semanat, purtand cu ei vesmantul alb al Sfantului COLUMBAN si cateva carti scrise mana lui, apoi trebuiau sa ridice in aer si sa scuture de trei ori vesmantul pe care Sfantul le imbraca in momentul mortii sale… Cand aceste instructiuni au fost urmate…o ploaie densa cade timp de o zi si o noapte peste campurile parjolite de arsita…generand in acel an, una din cele mai abundente recolte.”
*Adoman, Viata Sfantului COLUMBA, citat in Bonser, Medical Background. Brian Bates “La sapienza di Avalon – Alle fonti del pensiero celtico p. 75
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu