Ne este tuturor cunoscut faptul ca unul din motivele interesului Imperiului Roman pentru teritoriile dacice a fost prezenta in cantitati semnificative a aurului in depozitele naturale din muntii Carpati. Ceea ce este insa mai putin mentionat in istorie este…interesul a insisi dacilor pentru acest minereu !
Atat relatarile antice despre teritoriile geto-dacilor, cat si insesi descoperirile arheologice, nu indica vreo importanta a metalului atat de pretios la restul popoarelor in viata bastinasilor. Stim ca alte civilizatii au fost atrase spre comertul cu dacii datorita bogatiilor locale reprezentate de cereale, miere, lemn, vite si alte produse locale, dar in ce priveste aurul, chiar daca e posibil sa fi fost folosit ca bun de schimb comercial, nu este mentionat in izvoarele scrise ca una din valorile dacice. Ori asta cu siguranta nu se datoreaza faptului ca ar fi fost rar, in conditiile in care dupa cucerirea Daciei, romanii au trimis cantitati fabuloase de aur extras din minele locale, in Roma…
De asemenea, bijuteriile descoperite in spatiul carpatic , desi lucrate foarte elegant, sunt preponderent din argint si bronz, foarte putine de aur. Nu erau dacii atrasi de bogatiile materiale? Spre aceasta teorie ne-am putea indrepta, daca ne-am lua dupa povestioara lui Diodorus Siculus despre ospatul dat de regele get Dromichaetes in onoarea lui Lisimah, regele macedonean, unde sunt intinse doua mese distincte, una luxoasa pentru oaspeti, una saracacioasa, cu obiecte din lemn si cupe din corn , pentru curtenii lui Dromichaetes.
Dovezile ca totusi foloseau argintul pentru ornamente si ca faceau comert cu grecii pentru produse deosebite (ceramica fina , vin si ulei de masline, tesaturi), arata ca cel putin nobilimea avea gust pentru obiecte de lux.
Una din teoriile istoricilor este ca regii daci isi rezervau dreptul la a purta aur, lasand celelalte minerale nobiilor si poporului, dar chiar si asa, perioada in care triburile dacice au avut un rege si o putere centralizata este prea mica pentru ca aceasta sa fie o explicatie valabila tendintei mentionate, care se intinde pe o perioada de mai multe secole.
Subiectul ramane deschis controverselor, cel putin pana la descoperirea altor dovezi istorice care sa faca lumina in aceasta atitudine relativ stranie a dacilor…
Ma intreb de unde a tot pornit toata idiotenia cu aurul. Adica de ce e atat de pretios, sincer ? E doar o bucata de metal, bate bine la ochi si cam atat. Si cred ca doar asta l-a facut pretios, dar a pornit de undeva. Si nu cred ca toate popoarele au avut de la inceputuri aceeasi obsesie pentru un metal auriu. Aurul in sine nu este mai pretios cu nimic decat altele. Deci daca dacii nu au imprumutat obsesia asta de la alte popoare, se prea poate sa-i fi durut undeva de aur. Ganditi-va cu ce se ocupau ei: sigur nu cu stat toata ziua in haine de matase, mancand struguri si uitandu-se la lupte in arene, cum faceau romanii. Nu. Dacii aveau nevoie in principal de metale grele pt lupte si mai putin pentru podoabe. Ma rog, e doar o teorie...
RăspundețiȘtergereSolidarizez cu teoria enuntata de Eldariel.
RăspundețiȘtergereMai punctez si eu o idee. Aurul extras de daci era unul aluvionar. Va puteti face o idee c-am cat aur putea sa adune o persoana in decursul unui an? Doar cateva zeci de grame.Poate si asa se explica numarul mic de podoabe de aur descoperite. Ulterior ocupatiei romane aurul se extragea din filon, evident in cantitati apreciabile, cu deosebirea ca acesta lua calea Romei.
RăspundețiȘtergere@Ioan
RăspundețiȘtergerePretioasa adaugire adusa la adresa argumentului!
am uitat , nota 10 pt blog
RăspundețiȘtergere