Motul Pittis...Ultima ciorna  

Posted by Admin in

.

Pentru ca 4 octombrie, ar fi trebuit sa fie ziua..."marii betii", Motzul nostru, al tuturor, mai trecea un an la condica. Pentru ca astazi, trebuie sa ni-l amintim, redau in randurile de mai jos ceea ce cred ca este, "ultima ciorna" a artistului Florian Pittis:

"Viata mea a fost extraordinar de frumoasa...Am fost rebelul cu plete in vant...am trait viata, intens ca pe o minune si nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut... As vrea sa va aduceti aminte de mine... si tind sa cred ca pentru voi am insemnat ceva...

Sa fredonam impreuna: "Hei tramvai...si tras de cai...Hei joben cum veneai la Mon Jarden..."

Ce tanar eram atunci si plin de viata...

Cum am primit vestea? Ei bine, dragilor, rau...Exista un moment in viata cand fiecare trebuie sa isi ia ramas bun...Toti veti fi in locul meu candva... Chiar si tu care citesti aceste randuri candva va trebui sa iti infrunti propria moarte...

Pe de-o parte ma inspaimanta...cum ar fi sa nu mai fiu cu voi cei care ati tinut la mine sa nu va mai vad 100 de ani...1000 de ani... 1 miliard de ani...o eternitate...o vesnicie...un infinit....un neant...


Eu, Florian Pittis, nu voi mai fi...Copii vostri poate nu vor apuca sa asculte Pasarea Colibri...Nu vor apuca sa vada emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine...Incet, incet voi fi uitat de toti...sau, sper eu, nu chiar toti...


Ce mesaj sa va transmit acum?


Nu stiu dragilor...Traiesc intr-un vis rau...si ma gandesc ca toate astea nu mi se intampla mie... marea trecere spre neant...spre nefiinta...


Trebuie sa am curaj...o singura data in viata treci intr-o alta etapa...


As vrea sa va spun...sa va iubiti mai mult...sa pretuiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima..

Eu va iubesc pe toti si se pare ca El ma va chema in ceruri...


Imi pare rau ca nu am realizat tot ce imi doream...Imi pare rau ca am lasat atatea lucruri neimplinite... Dar nu...NU imi pare rau de viata ce am trait...


Iti multumesc, Dumnezeule, pentru viata ce mi-ai harazit, pentru iubirea ce mi-ai daruit... Imi pare rau ca ma chemi asa curand la tine...Vroiam sa fac mai multe Doamne...vroiam sa fac mai multe... Neantul ma cheama si ma inspaimanta in acelasi timp...


Eu sa nu mai fiu...EU? Sa nu mai exist, sa dispar pur si simplu in bezna uitarii? Ce inseamna, Doamne, sa nu mai fiu!?! Ma pui la grea incercare...ultima din viata mea...

Dumnezeule, ma ia o frica mare...Oare existi? Doamne, nu ma lasa in bezna nefiintei... eu vreau ca sa mai fiu...te rog...


Nu vreau sa fiu doar o cruce intr-un cimir

5 August 2007, 15:15 PM

This entry was posted on sâmbătă, 2 octombrie 2010 at 14:29 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu