Druizii – Un scurt istoric cultural

De milenii, druizii, practicile, credintele si vietile lor, sunt invaluite de mister si conceptii gresite.Mulţi oameni sunt fascinaţi de druidism, şi de poveştile cu vrăjitori puternici, necunoscuţi, făcându-şi în linişte trucurile magice sub mantia nopţii. Adevărul este adeseori trecut cu vederea, şi nu este bine înţeles. Dar cine sunt ei? De unde au venit? Pentru a-i înţelege cu adevărat, este absolut necesar să examinăm ceea ce studiile lingvistice ne-au spus despre originile lor.

Toate limbile vorbite astăzi şi în toate timpurile -mai puţin finlandeza- provin dintr-o primă formă de dialect numit Proto indo-european (PIE). Deşi e imposibil să cunoaştem data exactă când au apărut aceste prime forme de comunicare, latina, sanscrita, şi greaca îşi găsesc originile în această formă de dialect. Aceste PIE-uri (aşa cum sunt ele denumite) şi indivizii care le vorbeau au influenţat cultura şi societatea în întreaga lume, pe măsură ce se răspândeau pornind din sudul Rusiei. Primele triburi -cunoscute sub numele de celţi- au apărut ca popoare migratoare ce au pornit din zona Mediteranei de Est către Marea Britanie de astăzi în două rânduri : prima în jurul anului 2300 î.H.şi următoarea dată în jurul anului 2000 î.H. Din rândurile lor au apărut druizii.

Oameni precum Max Mueller -creatorul lucrării „Ştiinţa religiilor” în 1880 , care mai târziu s-a dezvoltat în ceea ce noi cunoaştem sub numele de religie comparativă- au fost pionieri în descoperirea evoluţiei culturilor druide şi celtice. Cercetările profunde ale lui Georges Dumezil au avut concluzii asemănătoare. Munca acestora a deschis calea către cercetările ulterioare, realizate de mulţi alţii, şi au fost influenţe-cheie în dezvoltarea politică şi socială a Europei, şi a altor culturi, prin limbă şi obiceiuri religioase – printre acestea numărându-se romanii, creştinii, precum şi în ceea ce priveşte practicile de vrăjitorii, wicca-.

Druizii s-au stabilit drept o clasă spirituală de vindecători, învăţaţi şi conducători. Ei erau un grup care observa şi venera natura înconjurătoare, considerând aceste tipare din natură ca propria lor reflecţie şi a lumii omului. Ritualurile şi credinţele lor au fost construite în scopul de a aduce omul într-o mai apropiată armonie cu natura, în viaţa de zi cu zi, şi în medicina naturistă , prin ritualuri ce sărbătoareau naşterea, moartea şi căsătoria.

Timp de secole, ei au fost respectaţi de către poparele celtice , şi mai târziu şi de alte popoare, precum evreii şi romanii. Druizii erau văzuţi de oameni ca echivalentul clericilor, ori a clasei conducătoare. Şi între druizi a fost organizată o ierarhie : Arhi-druidul (cel mai înţelept sau cel mai bătrân dintr-o anumită regiune-grup echivala cu un rege; druizii care erau echivalentul clasei clericilor; clasa luptătorilor; barzii – artiştii sau clasa de marcă; şi nou-iniţiaţii , ori adepţii, care trebuiau să îndeplinească datorii anume. Robele şi hainele pe care le purtau reflectau rangul deţinut : Auriu, Alb, Roşu, Albastru şi Maro/Negru. Aceştia aveau un sistem foarte sofisticat după care se ghidau în realizarea ritualurilor.

Druizii sunt cei responsabili pentru multe sisteme oculte şi simboluri religioase , folosite astăzi de  practicanţii multor credinţe şi tradiţii : printre ei se numără Creştinismul, Iudaismul, şi Wicca. Printre acestea : utilizarea numărului 3, şi a tripodului, ori a trinităţii, precum a fost evidenţiat de unul dintre simbolurile druizilor conducători: Triscala, o imagine cu trei linii într-un vârtej care se întâlnesc într-un cerc, în echilibru. Deasemenea folosirea pomilor sau a diferitelor energii şi proprietăţi în muzica folk, practici care supravieţuiesc până şi astăzi , precum şi nenumărate alte ideologii despre polaritate, balanţă, meditaţie şi ciclurile macro/microcosmosului în cadrul vieţii.

Druizii şi-au adus contribuţia la fondarea societăţii în Europa, şi în întreaga lume.

Traducere: Anamaria Trifanov