Istoria tarii noastre cuprinde si o alta istorie, mai putin cunoscuta si cercetata, si anume cea ezoterica, initiatica. Se pare ca tara noastra a fost din plin receptiva la anumite ordine si societati initiatice cavaleresti. Pentru a dezvolta armonios acest subiect, l-am intervievat pe domnul dr. Vlad Sauciuc, presedintele Centrului Independent de Studii si Cercetari Ezoterice - CISCE, personalitate cunoscuta în Europa si nu numai în sfera studiilor ezoterice si a societatilor secrete. Am obtinut câteva raspunsuri referitoare la gnosticism, cât si la aparitia primelor societati secrete sau discrete si a ordinelor cavaleresti pe teritoriul României.
- Salut Vlad , bine te-am gasit.
- Bine te-am gasit si-ti multumesc de invitatie.
- Bine te-am gasit si-ti multumesc de invitatie.
- Nu multa lume cunoaste istoria riturilor si ale gruparilor cu caracter initiatic de prin tara noastra. Hai sa-i spunem cultura “secreta” a tarii noastre. Cert este ca din perioada sacerdotilor geto-daci, sunt cele mai cunoscute dovezi istorice. - Teritoriul acesta carpato-danubiano-pontic, în care s-a nascut poporul roman, este populat înca din cele mai vechi timpuri. Se stie acest lucru, sunt dovezi istorice ale artefactelor gasite cu o vechime de peste sase mii de ani. Sunt cunoscute si teorii cum ca aici ar fi existat o civilizatie foarte avansata despre care nu sunt foarte multe dovezi.
- Se spune ca aici era tinutul hiperboreenilor, multi filosofi din antichitate descriau aceste meleaguri ca fiind Hiperboreea. - Da, asa este. La noi s-a gasit de pilda zvastica, simbol folosit dupa aceea si în Orientul Indepartat. Prima zvastica nu e din zona Indiei, de unde se stia ca e, ci din Transilvania. Asta o spune ultima descoperire arheologica în acest sens.
- Usor, usor se recompun multe lucruri. Pe tinuturile astea s-a descoperit cel mai vechi schelet uman, cu mult mai vechi fata de cel din Africa despre care se vorbea, cea mai veche scriere din lume se pare ca tot de prin tara noastra ar fi, mai veche decât prima scriere descoperita pe teritoriul Sumerului - scrierea cuneiforma cu circa 1.000 de ani… deci nu ar fi departe Hiperboreea. - Da. Dupa câte se stie, dacii îl venerau pe Zalmoxe, care era considerat un semizeu. Se spune despre el ca a fost un dicipol al scolii pitagoreice si chiar discipol apropiat lui Pitagora. Ca a mers împreuna cu el prin tinuturile Egiptului, Greciei, dupa care s-a întors pe teritoriul acesta, începând sa civilizeze oamenii de aici.
- A fost si vicerege al Daciei. - Da. El era sacerdotul, marele preot si era alaturi de rege la toate treburile care implicau poporul. Mergând mai departe, dupa perioada geto-dacica, a venit cea romana, în anul 101-102, 105-106, la un secol dupa Hristos si perioada crestina. Aici este o chestie foarte interesanta. Poporul roman este singurul care nu a avut un crestinator, un rege sau un print care sa-l fi crestinat. Cum rusii îl au pe sfântul Vladimir si ungurii pe Sfântul Stefan. Deci poporul roman s-a nascut crestin de la Sf. Andrei.
- Se spune ca a crestinat foarte usor acest popor pentru ca deja noi eram monoteisti. Probabil ca erau si rituri asemanatoare între cele crestine si cele de pe teritoriul Daciei, vorbesc de secolele 1, 2. - Nu stiu daca riturile crestine erau neaparat bine definite pe vremea respectiva, aici, e adevarat ca exista o anumita filosofie si probabil ca atunci când Sf. Andrei a venit sa predice învatatura lui Iisus, a avut foarte multa receptivitate în rândul populatiei locale. Se pare ca el nu a mers numai în zona Dobrogei, ci si în cea a Munteniei. Din câte stiu exista o manastire interesanta pe lânga Câmpulung din Arges, si anume manastirea Namaiesti. Sunt vreo trei manastiri sapate în stânca si una dintre acestea este manastirea Namaiesti. Se spune ca numele îi vine de la apostolul Andrei, care ar fi gasit aici un altar într-un sanctuar, dedicat probabil zeitatilor locale, în care nu era nimeni. A iesit si a spus “Nemo Est”, adica “nu e nimeni”. De aici numele de Namaiesti.
- Vlad, hai sa vorbim putin despre gnosticism si sa faci o paralela intre biserica ortodoxa si gnosticism. - Anumiti gnostici plecau de la premisa ca exista doi Dumnezei, unul bun si unul rau. Atunci bineînteles ca a aparut principiul Yin Yang, bine - rau, noapte - zi, adica dualismul. Ei nu puteau concepe ideea ca Dumnezeu este unul singur si ca raul vine tot de la Dumnezeu.
- Vorbim de ce perioada? - De gnosticii din antichitate, de secolele 3, 5 d.H. S-a format o populatie, si anume bogumilii, care traiau în zona Bulgariei de azi, iar aceasta erezie bogumila nu a fost acceptata de catre biserica crestina. Bogumilii si-au extins influenta catre Croatia de azi, dupa care au ajuns în nordul Italiei, zona Milano si pâna în sudul Frantei, unde au fost catarii. Aceasta erezie, dupa cum o numeste biserica crestina, a prins radacini foarte bune în sudul Frantei si a rezistat pâna în secolele X-XI, dupa care a avut loc o cruciada împotriva catarilor ordonata de papalitate, si asta pentru ca deja ajunsese o religie oficiala în zona respectiva. Ca atare, Papa nu a acceptat asa ceva si a pornit o cruciada care a macelarit toata populatia din zona catarilor.
- Vorbim de ce perioada? - De gnosticii din antichitate, de secolele 3, 5 d.H. S-a format o populatie, si anume bogumilii, care traiau în zona Bulgariei de azi, iar aceasta erezie bogumila nu a fost acceptata de catre biserica crestina. Bogumilii si-au extins influenta catre Croatia de azi, dupa care au ajuns în nordul Italiei, zona Milano si pâna în sudul Frantei, unde au fost catarii. Aceasta erezie, dupa cum o numeste biserica crestina, a prins radacini foarte bune în sudul Frantei si a rezistat pâna în secolele X-XI, dupa care a avut loc o cruciada împotriva catarilor ordonata de papalitate, si asta pentru ca deja ajunsese o religie oficiala în zona respectiva. Ca atare, Papa nu a acceptat asa ceva si a pornit o cruciada care a macelarit toata populatia din zona catarilor.
- A existat vreo urma de gnosticism si pe teritoriul tarii noastre? - Nu. Eu nu cred ca a existat la noi un gnosticism. Noi am avut o ortodoxie clara de la bun început, pe lânga asta si biserica ortodoxa este considerata de catre catolici ca fiind mai înspre domeniul gnozei fata de catolicismul pur. Pe de alta parte, gnosticii din ziua de azi sunt mai apropiati de ortodocsi si sa va spun de ce. Gnosticismul, dupa ce a fost oarecum desfiintat în sec X-XI din zona Frantei, a persistat în subconstientul colectiv, oamenii aducându-si aminte de cruciade si de masacrul care a avut loc acolo. În timp a persistat un substrat gnostic în credintele populare.
- Care a fost perioada de înflorire a gnosticismului? - Prin secolul al XIX-lea, atunci când a început perioada “epoca frumoasa”, în care au înflorit stiintele oculte, toate tipurile de ocultism, teozofia si asa mai departe. La un moment dat, a aparut un personaj, Jules Doinel, care sustinea ca, la o sedinta de spiritism, episcopii catari gnostici i-ar fi dat lui sarcina de a reînfiinta si retrezi biserica gnostica. Si ca atare, s-a apucat si a facut-o. Biserica lui Doinel exista si azi. Biserica gnostica a prins foarte bine la sfârsitul secolului XIX, astfel încât Papus a facut un pact cu biserica gnostica, iar acum biserica gnostica este biserica oficiala a martinistilor.
- Dupa câte stiam, bisericile gnostice au si o titulatura apostolica. - Da, asa este. Ei au cautat si au obtinut niste afiliatii apostolice. Au existat 12 apostoli, biserica occidentala este a lui Petru si Pavel. Dar au mai propovaduit si altii, nu? Sunt apostolii care au mers în zona Asiei mici, a Libanului, a Siriei, altii au mers pâna în India. Aceste biserici gnostice apostolice au niste filiatii clare apostolice, au patriarhi, au populatii care le urmeaza, chiar ca sunt zeci de mii, sute de mii.
- Vlad, ce putem spune despre primele societati secrete initiatice? Stiu ca prin partea Transilvaniei a aparut o grupare la un moment dat. - A existat o grupare cu o anumita traditie care tinea tot de zona Balcanilor, si anume Ordinul Dragonului. Acesta era un ordin cavaleresc al nobililor locali cu filiatii si implicatii în zona germanica, care purtau o mantie, pe fata rosie, pe spate verde, aveau anumite sigilii, anumite simboluri, iar simbolul principal era dragonul. Dragon tradus în limba germana înseamna drac în romana. Din punctul asta de vedere, “dracul” este acel balaur, iar diavolul cu totul altceva.
- În zilele de azi biserica asociaza dragonul cu diavolul. - Lui Vlad Dracu nu i s-a spus niciodata Vlad Diavolul, ci este Vlad Dragonul, pentru ca el facea parte din aceasta grupare. Deci asta era ordinul cu ramificatii în zona vestului, sa zicem. Cei din rasarit au pastrat un ordin pitagoreic care se numea Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca exista pietre tombale, pietre de mormânt ale unor voievozi, sigilii pe care gasim aceste initiale IIVE, iar acestia semnau cu patru puncte dupa semnatura, ceilalti cu Dragonul, cu trei puncte dupa semnatura.
- Deci putem spune ca acestea doua sunt primele societati secrete, discrete, initiatice de pe teritoriul României? - Da, bineînteles. A fost un razboi foarte interesant intre Matei Basarab si Vasile Lupu, între munteni si moldoveni, se precizeaza asta în istorie. Cauza era ca unul apartinea Ordinului Dragonului, iar celalalt ordinului Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca toata istoria principatelor romane poate fi citita în cheia asta, în functie de apartenenta principilor la un ordin sau altul.
- Acestea erau ordine cu substrat ezoteric? - Da, vorbim de ordine care erau ezoterice, cu anumite filiatii si aliante. Aceste ordine erau din familii nobiliare, care pastrau si faceau anumite ritualuri. Eu cunosc anumite ritualuri care se fac în familii nobiliare din Italia sau din Germania, iar “rolurile” sunt împartite între membrii familiei respective. Aceste ordine sunt foarte închise si în ziua de azi. Iar Ordinul Dragonului, ca tot vorbeam de el, s-a pastrat în zona Transilvaniei pana în al Doilea Razboi Mondial, când foarte multi au emigrat în zona Europei de Vest. Eu îl cunosc pe detinatorul traditiei respective, este un francez care traieste în Corsica si se numeste Jampiere Giudicelli de Cressac Pachelerie. Tot el mi-a spus ca Ordinul Dragonului avea doua ramuri: una pagâna si una crestina. Este si scriitor, a scris o carte foarte interesanta, “Pour la rose rouge et la croix dore”, “Pentru un trandafir rosu si crucea de aur”, despre rozicrucieni. El spune ca sunt familii din Transilvania care traiesc acum în Occident si care au prezervat aceasta traditie.
- Ce alte societati cavaleresti, secrete au mai luat fiinta pe teritoriul tarii noastre? - In Transilvania, masoneria templiera si cavalerismul au foarte raspândite. Sunt cunoscute loje masonice din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, cu gradul de cavaler binefacator, ceea ce este un specific clar, cavaleresc, al masoneriei din Transilvania. Masoneria a ajuns si în Muntenia prin anul 1774, pe timpul lui Moruzi, la curtea sa aflându-se un consilier italian care a facut în zona Galatiului prima loja masonica. Putina lume stie ca masoneria a existat si în Turcia undeva dupa anul 1800, fiind cunoscut faptul ca o delegatie a Tarii Romanesti a ajuns la Istambul, si acolo domnitorul Tarii Romanesti a fost initiat de Memphis Misraim. Cât ar parea de ciudat, masoneria a intrat în tara si din partea asta, din Turcia. Acest nucleu masonic s-a dezvoltat ulterior în secolul al XIX-lea, având reprezentanti ca Alecsandri, Kogalniceanu sau Balcescu. Cam toti pasoptistii au fost initiati mai mult sau mai putin în loji pariziene sau loji germanice. Mi-am adus aminte ca si celebrul revolutionar Horia era mason si este cunoscut faptul ca nu era un simplu taran, ci un soi de mic burghez, avea o fabrica de prelucrare a lemnului, un joagar. Se pare ca Horia era dintr-o loja masonica din Viena. Exista si un discurs în care se adreseaza împaratului cu termeni masonici.
- Dar în afara de masonerie a mai existat vreun alt tip de societate? - Am un prieten din Cluj, domnul Salagean, care este istoric si se ocupa cu studierea istoriei rozicrucienilor din Transilvania. Si iarasi, rozicrucienii sunt o societate foarte discreta, mult mai discreta decât masoneria si care se pare ca a existat în zona Ardealului prin secolele XVII-XVIII. Se spune despre Cantemir ca era rozicrucian, si asta era pe la 1710.
Autor: Doru Bem
Sursa: Gardianul.ro
Imi cer scuze pentru ca am citit articolul doar in diagonala, dar voi reveni in aceasta scurta vacanta de iarna. De aceea nu voi aduce comentariu la articol, ci la un lucru care mi-a atras atentia de la bun inceput: relatia intre fotografia care te reprezinta si numele blogului.
RăspundețiȘtergereAm studiat destul de putin, spun eu, despre istoria getilor, dar pot sa spun ca exista o relatie directa intre moşii getilor (adevăraţii conducători spirituali ai poporului) şi moşii celtilor, conlucrand atata cat le-a permis destinul lor. In vremurile noastre, moşii şi reprezentanţii lor (Învăţătorii, Călătorii şi Maeştrii lor in ale creaţiei) au mai fost numiti si solomonari, dar tot aceste vremuri din urma au distrus mult din imaginea fara de pată pe care ei o aveau in stravechimi... Petele caracterului nostru actual imbratiseaza de multe ori imaginile stralucitoare, dar stralucirile ies treptat din nou la lumina, pentru a lumina si mai puternic.
Am retinut - si folosesc ori de cate ori este nevoie - o vorba a lui Gandalf: Depinde de noi ce facem cu timpul care ni s-a acordat...
Asa incat, chiar daca altii nu sunt de acord cu mine, eu salut initiativa ta: moşii de pretutindeni au fost fraţi şi intemeietori de lucrari peste tot Pamantul, indiferent daca au lucrat aici, sau pe malurile Atlanticului, sau ale Pacificului, în inima Africii sau a tinuturilor toltece, maori sau filipineze...
Si mai lucreaza inca, si vom sti din ce in ce mai multe despre ei, despre felul in care le datoram viata, maruntele noastre lucrari, locul de patima sub soare, sau de bucurie privind atatea stele...
Mergi cu bine si cu sanatate, in vremurile care vor veni! (straveche urare getica)
Ma inclin in fata opiniei tale.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, marii preoti din vechime nu au tinut cont de granite si diferente culturale. Au pretuit si au impartasit cunoasterea la nivele greu de atins astazi.
E datoria fiecaruia dintre noi, ca prin mijloacele de care dispunem, sa impartasim cu semenii nostri cunostintele noastre. E datoria fiecaruia dintre noi, sa dedicam o parte din timpul nostri, semenilor. Deasemenea, e datoria fiecaruia dintre noi, sa nu uitam ca legile pamantului, scaldat cu sangele strabunilor nostri, sunt mai presus de orice lege.
Nu sunt de acord cu detaliul Yin/Yang. In primul rand, acest principiu este recunoscut cu mult inaintea gnosticilor. In al doilea rand, nu reprezinta deloc Dualismul, ci Unitatea Principiilor. Yin si Yang nu sunt rai sau buni, ci in echilibru sau dezechilibru. Prea multa lumina strica la fel cum intunericul prelungit dauneaza. Aceste doua principii sunt vazute ca Indragostiti - uneori se cearta dar sunt tot Unul.
RăspundețiȘtergere