Civilizatia Dogonilor

Tara dogonilor se afla in Mali, intr-un decor maiestuos de pereti abrupti, de gigantice blocuri de piatra si grohotisuri. O faleza spectaculoasa, presarata cu sate, care se intinde pe 200 de kilometri si se ridica la o inaltime de 300 de metri. Acest teritoriu este clasat drept patrimoniu mondial de catre UNESCO, inca din 1981, pentru cultura si siturile sale arheologice.


Putina istorie si geografie


Dogonii si faleza pe marginea careia locuiesc reprezinta o lume aparte. Un univers vertical. Originari din Manding (regiunea Bamako) si refuzand islamizarea, acest popor, unul dintre cele mai vechi din Africa neagra, a sosit intre secolele XI si XII in ceea ce numim astazi Tara dogonilor. Locul nu era gol. Zona era ocupata de triburi pasnice de vanatori si culegatori de fructe, foarte priceputi in magie: poporul tellem. In limba dogona, "tellem" inseamna "cei pe care i-am gasit", localnici. Fuziunea a fost cat se poate de pasnica. Legenda spune ca riturile magice si cantec
ele pe care le intonau bastinasii le permiteau acestora sa urce pe peretii falezelor verticale, fara nici un fel de dificultate. Mainile lor se lipeau, pur si simplu, de stanca.


Pesterile sapate in falezele din Bandiagara adaposteau numeroase oseminte ale tellemilor, servind drept necropole. De asemenea, in aceste grote au fost gasite si multe alimente uscate, cavernele fiind si un fel de depozite pentru fructe si cereale. In prezent, chiar si cu un echipament ultra-modern, ascensiunea catre aceste lacasuri inviolabile este aproape imposibila. Antropologii olandezi Johan Huizinga si Roger Bedaux au procedat la o datare a "mansardelor tellem", dupa cum au numit ei scobiturile din faleza. Au gasit acolo si vestigiile unui sistem de ridicare cu funii, dar, pana in prezent, felul in care au fost infipti primii tarusi pe un zid de piatra fara urme de sprijin ramane un mister.


Dansul mastilor


Pasionata de enigmele Africii, antropoloaga americana Claire Olivier calatoreste de doua-trei ori pe an, inca din 1996, la Mali. In timpul unei astfel de calatorii, ea a asistat la un festival de arta africana si de dansuri cu masti, unul dintre ritualurile cele mai importante ale dogonilor.


Fascinata de expresivitatea lor, cercetatoarea a stabilit atunci un contact cu unii dintre dansatori, pe care i-a invitat la New York. Mai tarziu, in februarie 2003, ea a fost invitata la randul ei si gazduita de catre dogoni. Timp de 15 zile nu s-a intamplat aproape nimic. Din cand in cand, vizita sanctuarele inaccesibile strainilor, insotita de-un ghid batran ce purta permanent pe fata o masca. Sef al comunitatii, preot, vraci si judecator, batranul locuia in afara satului, pe o faleza, hranindu-se numai cu ierburi si buruieni. Constrans la pustnicie totala, pentru toata viata, sarcina lui era sa tina legatura cu spiritul mortilor, pentru a afla ce se va intampla in viitor. Si sa poarte perpetuu o masca, pe care o scotea numai la marile sarbatori.


Unul dintre aceste evenimente s-a petrecut pe 5 martie, la ceremonia "cea mare", in care antropoloaga americana a fost acceptata in comunitatea dogonilor si care s-a celebrat in partea cea mai de sus a platoului montan. Claire Olivier a cumparat un cocos, o gaina, un berbec, bere de mei, si s-a prezentat imbracata intr-o haina albastru-inchis, in fata a 32 de intelepti ai satului. Printre cuvinte, binecuvantari, sacrificii de animale si libatiuni, i s-a inaltat si un "fetis", o piatra mare in forma de om, care a fost ridicata pe verticala, inconjurata de un prag de pamant, numit "gobos", ce era menit sa atraga binefacerile cosmice. Odata ceremonia terminata, Claire Olivier a devenit "Yassagui", "sora mastilor", primind numele de Sosselem ("cea in fata careia nu mai este nimic de adaugat"). Ea a fost invitata sa revina doua luni mai tarziu, la ritualul "Grand Dama".


El le permite sufletelor oamenilor alesi, membri ai comunitatii pretuiti si admirati, care au avut parte de inmormantari somptuoase, sa se intoarca la stramosii lor, a caror veneratie constituie unul dintre fundamentele traditiei dogone. Claire Olivier povesteste: "Senini la fata, inteleptii satului s-au asezat la umbra unor colibe, atat de joase, incat nu puteai sa stai inauntru decat intins. Tinutele lor traditionale erau facute din bogolan, cuvant ce inseamna namol in limba dogona, pentru ca aceasta tesatura, care este un ansamblu de benzi lungi, de bumbac, cusute intre ele, necesita niste bai de namol savante, in care se amesteca frunze si radacini. Ceremonia dureaza mai multe zile. In principal, cultul mortilor e legat de prepararea unei bauturi facute din mei si care seamana la gust cu berea. Meiul este pisat cu ajutorul unor mori de piatra, in vreme ce femeile, ingenuncheate, repeta niste gesturi milenare de adorare a stramosilor. Mai tarziu, ele vor turna bautura in "canarise", niste vase mari, facute din pamant, care pastreaza lichidul la o temperatura ideala pentru a fermenta. Dar punctul maxim de emotie a sarbatorii a fost cand toti participantii la ceremonie au inceput sa-si strige cu voce puternica mortii, invartindu-se in cerc. Poate din cauza acelor miscari circulare si a incantatiilor insotite de clopote, mi s-a parut ca cerul se deschide, intr-adevar, pentru a-i lasa pe cei vii sa se imbratiseze cu mortii."


La inceput a fost cuvantul


Zeul Amma a creat lumea si a organizat-o prin cuvintele sale. Dogonii spun ca la oameni, organele vorbirii sunt comparabile cu o masina de tesut, suveica fiind reprezentata de catre limba. Discursul care iese din gura este ca o banda de tesatura care se desfasoara, cu desene si culori. Aceasta este neintrerupta, din generatie in generatie. Ansamblul informatiilor legate de traditie si transmise pe cale orala este indispensabil supravietuirii grupului. Ruperea traditiei inseamna, in mod simbolic, renegarea de sine, condamnarea la moarte.


Pentru acest popor cu traditie orala, cuvantul este "fabricat" in interiorul corpului omului, de unde isi trage substanta, in acelasi timp, din principii spirituale, dar si din cele patru elemente care il compun: foc, apa, aer, metal. Natura cuvantului emis depinde de dozare. De exemplu, prea mult foc duce la manie si il arde pe auditor. Pentru ca nu cunosc scrierea, dogonii isi transmit istoria si traditia in mod vorbit, prin initiere. Un ritual consumat colectiv, prin serbari, dar si individual, in fiecare familie, de la individ la individ.


Bizarele harti ceresti


Sus, in podisul dogonilor, exista o grota pe peretii careia se gasesc desene de o maxima ciudatenie. La intrare se afla in permanenta un gardian, un om sfant, ales pe viata de catre tribul sau, care il hraneste si are grija de nevoile sale, dar pe care nimeni nu il poate atinge si nici nu se poate apropia de el. Aceasta grota contine obiecte si informatii incredibile, care sfideaza imaginatia omului contemporan. Cel mai important din desene este, de fapt, o schema astronomica, ce se refera la cel mai stralucitor corp celest, cunoscut sub numele de Sirius A. Intr-o noapte cu cer senin, daca localizam centura lui Orion, cu cele trei stele ale sale asezate in linie dreapta, putem distinge aceasta stea foarte stralucitoare. Toate aceste configuratii ceresti se afla desenate in grota dogonilor, dar, surpriza, alaturi de ele mai exista un corp ceresc care se invarte in jurul lui Sirius. Dogonii sunt chiar foarte precisi in privinta sa. Ei spun ca este foarte vechi, foarte mic si ca este facut din ceea ce ei numesc "materia cea mai grea din intreg universul". Tot dupa spusele lor, ii trebuie aproape 50 de ani acestei mici stele, pentru a face un tur complet in jurul lui Sirius. Faptul ca un trib din Africa detine niste cunostinte care, in mare parte, au fost confirmate abia de astronomia recenta este absolut uluitor.

Ei stiu totul despre o stea care nu poate fi vazuta cu ochiul liber si care nu a fost descoperita in lumea occidentala decat in 1862. In anul acela a fost descoperit un corp ceresc care a fost botezat "Sirius B". Este vorba despre o stea mica si alba, care se invarte in jurul lui Sirius. Savantii au masurat apoi greutatea sa, pentru a afla daca este "facuta din materia cea mai grea din univers". Primele lor calcule au determinat ca ea cantarea un pic peste 9 tone pentru fiecare cub de materie, cu latura de 2 centimetri si jumatate. Se putea, asadar, afirma ca era vorba despre o materie extrem de grea, exact cum spuneau dogonii. In plus, cand savantii au calculat timpul de rotatie al lui Sirius B in jurul lui Sirius A, au descoperit ca era vorba de 50,1 ani. Cunostintele dogonilor in legatura cu acest subiect nu erau, asadar, o simpla coincidenta.


Dar aceasta nu este decat o parte a informatiilor pe care ei le poseda. Cosmogonia dogonilor pomeneste si despre o a treia stea, numita "Enuna Ya", mult mai usoara decat Sirius B, si care se invarte in acelasi sens ca el, pe o orbita mai mare. Se pare ca o alta planeta graviteaza in jurul acestei stele. De aici a venit "Nommo", marele stramos al dogonilor.


Un univers in spirala


In afara de Sirius, dogonii stiu despre existenta tuturor celorlalte planete din sistemul nostru solar, inclusiv Neptun, Pluto si Uranus. Cunostintele lor ancestrale vizeaza si diferitele faze ale lui Venus, despre care stiu ca sunt aproape la fel cu cele ale Lunii si carora le-au dat sase nume diferite.


Ei mai spun ca Venus are "un prieten", care ar putea fi asteroidul Toro, descoperit in apropierea sa. In plus, ei impart cerul in 22 de parti egale, cat si in 266 de constelatii diferite. In ceea ce il priveste pe Saturn, ei ii cunosc toti cei patru sateliti, cu toate ca acestia nu pot fi vazuti cu ochiul liber. Pentru dogoni, universul se invarte intr-o spirala conica si a fost creat pornind de la un sambure central, prin vocea lui Amma, zeul suprem. Universul este, de asemeni, infinit, dar cu toate acestea, masurabil. In sfarsit, dogonii mai spun ca toate astrele se indeparteaza unele de altele cu o viteza foarte mare, intr-o combinatie de miscari rotative si de translatie, care se regasesc in toate zonele universului. Ei spun ca undeva, in cer, mai exista si alte planete locuite.


Dar cunostintele acestui popor nu se opresc la cosmologie, ele mai vizeaza, de asemenea, si apa, despre care spun ca este prezenta peste tot, "chiar si in pietre". De curand, inginerii de la NASA au emis ipoteza de a utiliza pietrele de pe Luna sau de pe Marte, pentru a recrea apa pe baza de hidrogen si de oxigen, compusii pretiosului lichid. In plus, dogonii cunosc si existenta globulelor rosii si albe in sange, precum si alte informatii asupra fiziologiei corpului omenesc, pe care noi le-am aflat de foarte putin timp. Nu e rau, pentru un trib considerat primitiv...


Similitudini cu sumerienii si aztecii


Dogonii spun ca marele lor stramos Nommo, originar de pe una dintre planetele care orbiteaza in jurul lui Sirius, a coborat pe Pamant la bordul arcei sale venite din cer si le-a oferit oamenilor cunostinte despre univers. Dar asta nu e tot. Marele stramos este in realitate un om-peste, venind de pe o planeta acoperita cu apa si, prin urmare, traind in apa. Insusi nava sa stelara era plina cu apa. El le-a spus ca mai venise o data, cu mult inainte, pentru a crea Pamantul si pentru a-l insamanta cu plantele care cresteau deja pe "campurile cerului". Dar nu numai dogonii au intalnit zei-pesti. Miturile spun ca, de-a lungul istoriei lor, sumerienii au primit, si ei, vizita "oanilor", oameni-pesti, pe plajele golfului Persic, care venisera din ceruri pentru a-i educa, civiliza si a-i invata scrisul. Niste delfini stelari i-ar fi vizitat chiar si pe azteci, in lacul Titicaca, acum cateva mii de ani.

www.esoterism.ro