Herodot despre ritualurile dacilor si despre Zamolxis

"Iata în ce fel se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zamolxi, divinitatea ; pe care unii îl cred acelasi cu Gebeleisis . Tot în al cincilea an arunca sortii, si întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sortul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredintându-i de fiecare data toate nevoile lor.

Trimitere solului se face astfel: câtiva dintre ei, asezându-se la rând, tin cu vârful în sus trei sulite, iar altii, apucându-l de mâini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leaga de câteva ori si apoi, facându-i vânt, îl arunca peste vârfurile sulitelor. Daca, în cadere, omul moare strapuns, ramân încredintati ca zeul le este binevoitor; daca nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el trimit dupa un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viata. Când tunaa si fulgera, tracii despre care este vorba trag cu sagetile în sus, spre cer, si îsi ameninta zeul, caci ei nu recunosc vreun alt zeu afara de al lor"

Herodot vorbeste despre Zamolxis:

"Dupa câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont si în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toti oamenii, ar fi trait în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, câstigându-si libertatea, ar fi dobândit avutie multa; si, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viata de saracie crunta si erau lipsiti de învatatura, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viata ionian si moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca unul ce traise printre eleni si mai ales alaturi de omul cel mai întelept al Elladei, lânga Pythagoras, a pus sa; i se cladeasca o sala de primire unde-i gazduia si îi ospata pe cetatenii de frunte; în timpul ospetelor, îi învata ca; nici el, nici oaspetii lui si nici urmasii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, traind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatatile. În tot timpul cat îsi ospata oaspetii si le cuvânta astfel, pusese sa i se faca o locuinta sub pamant. Când locuinta fu gata se facu nevazut din mijlocul tracilor, coborând în adâncu incaperilor subpamântene, unde statu ascuns vreme de trei ani. Tracii au fost cuprinsi de parere de rau dupa el si-l jelira ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însa iar si în fata tracilor si asa îi facu Zamolxis sa creada în toate spusele lui "