Statuile de daci din Gradina Boboli - Colectionismul si Puterea

Statuile de daci din Grădina Boboli 

Colecționismul si Puterea

Statuie de dac, Capillatus- Florenta, Gradinile Boboli

Descoprite in al III-lea deceniu al sec.XVI-lea in urma sapaturilor arheologice efectuate in via Lata din Roma si provenind probabil de la Termele lui Agrippa, cele doua statui expuse astazi in Gradinile Boboli din Florenta, au facut parte din colectia cardinalului Andrea della Valle (1463- 1534), colectionar de antichitati din epoca romana si realizatorul primei mari colectii de acest gen ce a marcat Renasterea.

Statuie de dac, Pileatus- Florenta, Gradinile Boboli

Lorenzetto Lotti (1490- 1541), sculptor si arhitect, prieten si elev al faimosului Raffaello Sanzio s-a ocupat de realizarea vilei cardinalului, cat si de restaurarea obiectelor antice ce se aflau in colectie. Va realiza in scurt timp un "hortus pensile", o loja inchisa in gradina vilei ce o va impodobi cu statui si inscriptii, printre care si statuile de prizonieri (domnia lui Traian , 97-117d.Hr.- domnia lui Hardian, 117-138d. Hr.), deja restaurate si amplasate pe socluri decorate cu trofee si victorii. Aceste lastre de marmura ce au fost gasite in anul 1532, tot in via Lata se incadreaza in stilul sculpturii romane din sec. al III-lea. Inca se mai discuta asupra anilor in care s-au executat acestea, cat si in privinta monumentului pentru care au fost facute (Arcus Nuovo al lui Diocletian sau  fatada Templului Soarelui, dedicat lui Aurelian).

O imagine detaliata o avem de la pictorul olandez Maerten van Heemskerck din anul 1558, unde se pot vedea cele doua statui se pot observa in colturile dintre curte si loja unde se mai aflau alte 2 statui cu acelasi subiect. Giorgio Vasari, pictor, arhitect si istoric florentin, persoana care s-a ocupat personal de propaganda politica si artistica a Marelui Duce al Toscanei, Cosimo I de'Medici, in timpul vizitei sale la Roma din 1568, descria statuile din porfir: " Doi prizonieri facuti din acelasi porfir, inalti de patru brate fiecare, lucrati de antici cu cea mai mare judecata, si care astazi sunt extraordinar laudate de toate persoanele excelente, cunoscandu-se dificultatea pietrei."

Maerten van Heemskerck, Villa Capranica- della Valle (1558)

Dupa moartea cardinalului Andrea della Valle, vila sa va trece in proprietatea nepotului sau Camillo Capranica, iar colectia de antichitati va fi data lui vescovului Bruto della Valle. In anul 1584 intreaga colectie Capranica- della Valle va fi cumparata de Ferdinando I de'Medici, cardinal la Roma si fiul lui CosimoI de'Medici si al Eleonorei di Toledo. Aceasta vanzare nu este intamplatoare tinand cont de relatiile dintre Andrea della Valle si intreaga familie de'Medici, toti fiind mari colectionari: Andrea della Valle a fost numit cardinal de catre papa Leon X ( Giovanni de'Medici, fiul lui Lorenzo cel Magnific), iar in anul 1533 a fost numit Guvernator in lipsa papei Clement VII ( Giulio de'Medici) ce se afla i Franta pentru celebrarea nuntii dintre Caterina de'Medici si Francisc I al Frantei.

In anul 1584 intreaga colectie de antichitati va fi vanduta cardinalului Ferdinando I de'Medici, fiul lui Cosimo I de'Medici si al Eleonorei di Toledo. Statuile vor fi transportate la Villa Medici din Roma si asezate pe fatada principala. In anul 1587 Ferdinando de'Medici preia conducerea Toscanei si se va intoarce la Florenta, astfel ca statuile vor ramane doar martore al sarbatorilor ocazionale ce se desfasurau la vila de pe Pincio, asa cum se vede si in pictura lui Gaspar Van Wittel din 1685, in care se recunosc cele doua statui de porfir.

Odata cu moartea ultimei descendente a dinastiei de'Medici, Anna Maria Ludovica,in anul 1737, familia habsburgica de Lorena va prelua puterea acesteia cat si toate bunurile familiei de 'Medici, inclusiv Villa Medici de la Roma. Cu numai cateva luni inaintea mortii sale, Anna Maria Ludovica semneaza Acordul de Cesiune a patrimoniului artistic catre dinastia de Lorena prin care stabileste niste conditii dure: patrimoniul artistic era cedat pentru "infrumusetarea statului", operele de arta erau menite "sa fie de folos publicului" din Florenta si acest patrimoniu avea scopul "de a trezi curiozitatea strainilor".

Gaspar Van Wittel, Villa Medici-Roma, 1685

Acest acord a fost respectat pe deplin de noua dinastie si iata ca Leopold al II-lea, decide ca cele mai frumoase si importante opere de arta ce se aflau la Roma sa fie aduse la Florenta unde locuia. O atentie deosebita s-a acordat acestor statui de prizonieri care au fost ambalate in cutii de lemn si transportate timp de patru luni pe mare, pana la Livorno, dupa care au foat aduse cu caii la Florenta. In anul 1789 vor ajunge la Florenta "patru Sclavi ce erau pe fatada" si "doua socluri ale Sclavilor".

Leopold al II-lea(1747-1792), Imparat al Sfantului Imperiu Roman, a fost unul dintre așa-zișii "monarhi luminați", cel care in 1786 pentru prima data in istorie a abolit pedeapsa cu moartea si cel care pe periada cat a locuit la Florenta, Toscana a cunoscut o mare inflorire economica si sociala. 

Ideea lui Leopold al II-lea era ca cele patru statui de Barbari Prizonieri (trei in porfir si una in marmura alba)sa fie puse sub Loggia dei Lanzi, proiect nerealizat, acestea ramanand in depozitele Coroanei Ducale.

Intre timp, Francesco Carradori termina restaurarea a doar trei statui de Barbari, iar o statuie din porfir se va pierde, fragmente de porfir ale acesteia gasindu-se numai in 1872 in magazilele de la Opificio delle Pietre Dure. A patra statuie din marmura alba va fi pusa in sala Castagnoli din Palatul Pitti.

In anul 1801, Toscana va fi cedata Frantei si se va numi Regatul Etruriei si, in 1809, la Palatul Pitti va fi gazduita Eliza Baciocchi Bonaparte, sora lui Napoleon. Gasind cele doua statui din porfir neutilizate, Giovanni Battista Baldelli, "Conservator al Palatelor, Gradinilor si Apartamentelor ce apartin Coroanei", decide ca acestea sa fie asezate la intrarea laterala in Palatul Pitti, pe aleea ce conduce direct in Gradinile Boboli. Materialul pretios cat si subiectul au constituit emblema gloriei Imperiale formand o adevarata "via triumphalis", la fel cum Leopold al II-lea ar fi dorit ca aceste statui sa fi facut in Piata Senioriei o orgolioasa celebrare a dinastiei sale.

 

Grup de turisti români în Grădinile Boboli, Firenze

Cele doua statui din porfir, asezate in Gradinile Boboli in anul 1810, reprezinta statui de daci, recunoscuti dupa portul popular compus din camasa lunga pana sub genunchi, mantie lunga prinsa pe umar cu fibula in forma de disc, pantaloni largi, legati in jurul gleznelor cu ajutorul sireturilor de la opinci, iar in statuia intitulata Pileatus se poate identifica Decebal, regele Dacilor.


Autor: Melania Cristina Cotoi